1. Consider ca o idee de baza in interviul acordat de Maia Morgenstern ar fi "...ne-am ingropat in pragul auriu al memoriei copilaria....ne grabim sa ne traim prezentul.." . Prin aceste cuvinte actrita ne evidentiaza faptul ca nu mai suntem capabili sa stam cinci secunde sa privim in urma noastra la ceea ce a fost, nu suntem in stare sa iubim, sa pretuim oamenii de valoare care ne reprezinta. Ne grabim sa inaintam in timp fara sa ne gandim ce si cum facem sau de ce, fara sa stam sa ne bucuram de prezent. Fugim de trecut si totodata fiind in urma prezentului , incercand sa ne agatam mereu de el. O a doua idee ar fi "Căutam lumea care se cristalizase în inima mea ca un soi de ideal – ne idealizăm cu toţii copilăria, nu?.. Lumea în care eram înconjuraţi de dragostea adulţilor, care încercau, cum puteau, să ne protejeze în faţa lipsurilor şi greutăţilor" . Ceea ce apreciez in mod deosibit la aceasta personalitate este convingerea cu care ne vorbeste si felul ei nonconformist. Copilaria, pe care toti o izolam undeva in memorie , ne este mereu punctul slab , indispensabila vietii , si care totodata ne face sa ne bucuram atat in momentele de tristete cat si in cele de fericire, implinire. Ceea ce m-a marcat a fost faptul ca desi tatal sau era total nonconformist iar aceasta ii calca pe urme (tatal sau "era mult mai nonconformist şi mai liber. Nu se temea de nimeni şi de nimic. Eu nu sunt chiar aşa."), nu a avut o adolescenta tocmai perfecta: "La aşa un tată perfecţionist, care-ţi spunea permanent că aia nu e bine, că aia nu e acceptabil pentru tine, era şi normal. Argumentele mele nu mai contau, chiar dacă încercam de multe ori să mi le impun."
2. Citind interviul acordat si stiind ce fel de persoana este , pot spune ca o pot vedea ca fiind modelul meu, o admir si o respect pentru felul ei de a fi.
În interviul luat de interviatorul Valeriu Ţurcanu actorului de teatru şi film Petru Vutcărău, am considerat că este demn de admiraţie pentru faptul că " acel timp pe care în ziua de azi , noi tinerii şi nu numai îl pierdem cu tehnica, acesta îl petrecea în biblioteci, săli de expoziţie, de pictură, analize, discuţii. Acesta în adolescenţă iubea ploaia, zăpada, tot ce era natural. Îi placea să citească, în special Dovstoieski, Shakespeare. Petru Vutcărău afirmă faptul că " teatrul şi filmul sunt două meserii total diferite" şi că "atunci când creezi un personaj participi cu toată fiinţa ta şi nu se poate ca după ce ai terminat acest rol, să nu-şi lase acel personaj o amprentă asupra ta".În concluzie, consider întru totul veridică afirmaţia "nici o cameră nu poate reda ce a construit autorul printr-un roman sau altul".
